miercuri, 18 martie 2009
Titanic - Making of
V-ati gandit vreodata cum este in spatele camerelor?
Uitati 2 making of - uri ale Titanicului
primul making of
al doilea making of
Uitati 2 making of - uri ale Titanicului
primul making of
al doilea making of
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Dansati pentru voi!
Aseara s-a desfasurat finala concursului "Dansez pentru tine". Siropoasa si falsa pe alocuri, scufundata in tone de lacrimi plastice in anumite momente "emotionante", aceasta productie are meritul de a promova dansul, in ciuda intoxicarilor venite din diverse parti ale presei romanesti. Intr-o perioada in care mass-media autohtona este sufocata de crime, talharii, ori dezastre, si-a facut loc o emisiune care transmite un mesaj pozitiv, care ne indeamna sa privim viata nu numai in mult negru si putin alb, ci sa profitam de fiecare clipa de bucurie. Desigur, dansurile nu sunt perfecte, concurentii gresesc, juriul este arogant pe alocuri, insa aceste lucruri trec in planul secund, ori sunt ignorate de telespectatori. 16 saptamani pe an, timp de 4-5 ore pe editie, cei care privesc "Dansez pentru tine" uita de politicienii libidinosi aflati in cautarea unei imagini cat mai populare, mai ales ca ne-am aflat in campania electorala, de
preturile care ii transforma pe bietii oameni mai mult in privitori ai galantarelor pline de bunatati
decat in consumatori periodici, de necazurile cotidiene care tind sa se amplifice datorita starii de nervozitate evidente care ii macina pe romani. Multi iau in ras un asemenea gen de productie, insa daca programele tv ar fi pline de stiri sinistre, intelectuali inabordabili, filme de mana a 5, subiecte mondene cu vedete necunoscute, oare unde am ajunge?
ps: aceasta editie a "Dansez pentru tine" a fost castigata de Giulia si partenerul ei; sigur, nu au fost cei mai buni, insa charisma pe care au transmis-o pe parcursul celor 8 saptamani a fost decisiva.
Sent from my phone using trutap
vineri, 28 noiembrie 2008
Diamante in noroi
ARTICOLUL CU CARE AM FOST NOMINALIZAT LA PREMIILE "IOAN CHIRILA", EDITIA 2008, SECTIUNEA "TALENTUL ANULUI"
In cea mai recenta perioada a sa, fotbalul a renuntat treptat-treptat la stralucirea din teren, la driblingurile fine izvorate din glezna unor jucatori inzestrati cu un geniu nativ si a pus accent pe tacticizarea excesiva, ori studierea dusa la extrem a adversarilor. Vechii mingicari au fost inlocuiti de adevarati gladiatori ai dreptunghiului verde, jucatori capabili sa alerge incontinuu 90 de minute, sa suporte alunecari criminale sau intrari la limita regulamentului, pentru ca peste 3 zile sa o ia de la capat, purtand in tacere urmele crampoanelor infipte in muschii de piatra. S-a creat o adevarata industrie, un colos financiar neatins parca de nicio criza financiara, capabil sa nasca vedete peste noapte si sa vanda imaginea lor fara nici cea mai mica urma de regret ca acest lucru
ar putea influenta negativ carierele unor jucatori mai slabi de inger. Cluburile din Romania incearca timid sa se adapteze la noua situatie, sa copieze retete de succes precum Manchester United sau Chelsea, transpuse insa intr-o maniera autohtona, manelizata, plina de imperfectiuni, insa guraliva si auto-laudativa. Declaratii pline de speranta, finale de cupe europene-ori macar semifinale-, vorbe rostite fara o anumita baza, condimenteaza zilnic buletinele de stiri sportive,transformate peste noapte in pilule pline de senzational, tragic si grotesc. Centrele de copii si juniori lipsesc cu desavarsire, in schimb omniprezentii mercenari debusolati, cu o mentalitate indoielnica
si dornici de un castig imediat, fara prea mult stres, isi creaza imagine in fenomenul fotbalistic autohton. Liga 1 apare ca o destinatie exotica pe harta fotbalului mondial, unde jucatori de mana a doua se refugiaza in speranta unei revigorari neasteptate a propriilor cariere, ori macar pentru un sfarsit de viata sportiva lipsita de griji. Ne miram apoi, cum echipe solide sau cu o psihologie mai sanatoasa defileaza in fata favoritilor nostri cu o nonsalanta care ne lasa neputinciosi. Ce ne lipseste? Profesionalismul si cultul promovarii valorilor. Nu suntem victimele nici unui sistem, ci ne creem un dezavantaj considerabil prin lipsa noastra de perspectiva. Optica precara ne afunda usor-usor in amintire, lipsa de ambitie si indolenta ne arunca practic in gaura neagra din care cu greu am iesit acum vreo cinci ani. In locul frazelor pompoase,al declaratiilor razboinice pline
de agramaticalitati si lipsite de fond, ii indemn pe mogulii care patroneaza cluburile de fotbal din Romania sa cultive spiritul vechilor idoli din iarba care acum se zbat in mizerie si sa investeasca in valori capabile sa aduca bucurie in sufletul suporterilor macinati de probleme si griji cotidiene, insa mereu dornici sa-si incurajeze echipa favorita.
In cea mai recenta perioada a sa, fotbalul a renuntat treptat-treptat la stralucirea din teren, la driblingurile fine izvorate din glezna unor jucatori inzestrati cu un geniu nativ si a pus accent pe tacticizarea excesiva, ori studierea dusa la extrem a adversarilor. Vechii mingicari au fost inlocuiti de adevarati gladiatori ai dreptunghiului verde, jucatori capabili sa alerge incontinuu 90 de minute, sa suporte alunecari criminale sau intrari la limita regulamentului, pentru ca peste 3 zile sa o ia de la capat, purtand in tacere urmele crampoanelor infipte in muschii de piatra. S-a creat o adevarata industrie, un colos financiar neatins parca de nicio criza financiara, capabil sa nasca vedete peste noapte si sa vanda imaginea lor fara nici cea mai mica urma de regret ca acest lucru
ar putea influenta negativ carierele unor jucatori mai slabi de inger. Cluburile din Romania incearca timid sa se adapteze la noua situatie, sa copieze retete de succes precum Manchester United sau Chelsea, transpuse insa intr-o maniera autohtona, manelizata, plina de imperfectiuni, insa guraliva si auto-laudativa. Declaratii pline de speranta, finale de cupe europene-ori macar semifinale-, vorbe rostite fara o anumita baza, condimenteaza zilnic buletinele de stiri sportive,transformate peste noapte in pilule pline de senzational, tragic si grotesc. Centrele de copii si juniori lipsesc cu desavarsire, in schimb omniprezentii mercenari debusolati, cu o mentalitate indoielnica
si dornici de un castig imediat, fara prea mult stres, isi creaza imagine in fenomenul fotbalistic autohton. Liga 1 apare ca o destinatie exotica pe harta fotbalului mondial, unde jucatori de mana a doua se refugiaza in speranta unei revigorari neasteptate a propriilor cariere, ori macar pentru un sfarsit de viata sportiva lipsita de griji. Ne miram apoi, cum echipe solide sau cu o psihologie mai sanatoasa defileaza in fata favoritilor nostri cu o nonsalanta care ne lasa neputinciosi. Ce ne lipseste? Profesionalismul si cultul promovarii valorilor. Nu suntem victimele nici unui sistem, ci ne creem un dezavantaj considerabil prin lipsa noastra de perspectiva. Optica precara ne afunda usor-usor in amintire, lipsa de ambitie si indolenta ne arunca practic in gaura neagra din care cu greu am iesit acum vreo cinci ani. In locul frazelor pompoase,al declaratiilor razboinice pline
de agramaticalitati si lipsite de fond, ii indemn pe mogulii care patroneaza cluburile de fotbal din Romania sa cultive spiritul vechilor idoli din iarba care acum se zbat in mizerie si sa investeasca in valori capabile sa aduca bucurie in sufletul suporterilor macinati de probleme si griji cotidiene, insa mereu dornici sa-si incurajeze echipa favorita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
